Mi-e dor sa tresar, sa-mi bata inima tare.
Mi-e dor de clipa aia cand se intalnesc doua priviri si dispare lumea.
Mi-e dor de pasiune, de disperarea dorului, de tot ce nu tine de rutina asta in care ma aflu.
Mi-e dor sa am grija de mine, sa fac sport.
Mi-e dor sa i simt privirea, mi-e dor de dorinta, mi-e dor uneor de mine.
Visez sa am curaj si sa fiu egoista, dar stiu ca nu pot.
Si din cauza asta, imi pare bine ca pot sa mai intalnesc in viata asta monotona 'ceva-uri' care sa ma faca sa scriu asa.
Si stiu ca ce scriu se va intampla.
